Definiții importante pentru activitatea imobiliară

Recent, un grup de parlamentari a introdus în dezbare un proiect de lege privind organizarea activității de intermediere imobiliară. Acest proiect de lege (încă nevotat de Parlament) definește niște categorii menite să ordoneze și aducă clarificări în activitatea de pe piața imobiliară. Iată câteva dintre aceste definiții:

  1. O primă definiție este cea care privește intermediarul imobiliar. Intermediar imobiliar este persoana fizică sau juridică care, în beneficiul altuia, și în considerarea unei remunerații plătite sau promise, direct sau indirect, ori cu intenția de a primi sau de a încasa o astfel de remunerație, se prezintă în mod public ca profesionist în intermediere imobiliară, sau participă în orice mod la punerea în legătură a pârților unei tranzacții imobiliare, sau coordonează ori asistă la procesul de procurare a unor terți și de punere a acestora în legătură cu clienții, și/sau la procesul de negociere în vederea încheierii tranzacției imobiliare intermediate, și care este înscrisă în RENAI în condițiile prezentei legi. Noutatea este că poți fi intermediar imobiliar doar dacă ești înscris  în RENAI, adică îndeplinești anumite contații ca să poți fi înscris (absolvirea unui curs, întocmirea unei polițe de răspundere civilă).
  2. Intermediarul imobiliar își poate desfășura activitatea:
    • a) Ca agent imobiliar (fizică care a dobândit calitatea de intermediar imobiliar) independent, adică PFA;
    • b) Ca agenție imobiliară, persoana juridică, organizată și funcțională în condițiile Legii societăților nr. 31/1990, care a dobândit calitatea de intermediar imobiliar în condițiile prezentei legi, adică SRL sau SA, care are angajați cu calitatea de intermediari imobiliari;
    • c) Brokerul imobiliar este intermediarul imobiliar care are și calitatea de administratorul al unei agenții imobiliare.
  3. Un vânzător sau cumpărător poate deveni client al unui intermediar imobiliar dacă semnează un contract de intermediere cu el. Daca nu semnează un astfel de contract, în raporturile cu intermediarul, vânzătorul sau cumpărătorul are calitatea de terț.
  4. Intermediarul imobiliar poate fi intermediar de tranzacție, atunci când are un contract scris, fără exclusivitate, fie cu cumpărătorul, fie cu vânzătorul, fie cu amândoi. În mod particular, dacă intermediarul imobiliar are semnat un contract cu una dintre părți (doar cu una!) cu clauză de exclusivitate, atunci el este intermediar exclusiv.

Având în vedere definițiile de mai sus, intermediarul imobiliar se poate afla în raporturile cu vânzătorul sau cumpărătorul în următoarele cinci situații:

  1. Are contract de intermediere fără exclusivitate semnat atât cu vânzătorul cât și cu cumpărătorul, caz în care are calitatea de intermediar de tranzacție față de am;
  2. Are contract de intermediere fără exclusivitate semnat doar cu vânzătorul, având față de el calitatea de intermediar de tranzacție. Intermediarul imobiliar nu are contract semnat cu cumpărătorul, care va avea calitatea de terț.
  3. Are contract de intermediere fără exclusivitate semnat doar cu cumpărătorul, având față de el calitatea de intermediar de tranzacție. Intermediarul imobiliar nu are contract semnat cu vânzătorul, care va avea calitatea de terț.
  4. Are contract de intermediere cu exclusivitate semnat cu vânzătorul, având față de el calitatea de intermediar exclusiv. Evident, intermediarul imobiliar nu are contract semnat cu cumpărătorul, care va avea calitatea de terț.
  5. Are contract de intermediere cu exclusivitate semnat cu cumpărătorul, având față de el calitatea de intermediar exclusiv. Evident, intermediarul imobiliar nu are contract semnat cu vânzătorul, care va avea calitatea de terț.

În urmă cu mai mulți ani, am scris un articol pe acest blog intitulat Cine plătește comisionul agenției imobiliare.

Explicam acolo că regula pieței era intermedierea, în sensul menționat de articolul 2097 (1) Cod civil: Intermediarul are dreptul la o remunerație din partea clientului numai în cazul în care contractul intermediat se încheie ca urmare a intermedierii sale. În acest context, comisionul de intermediere imobiliară este plătit atât de vânzător, cât și de cumpărător.

Ce aduce nou proiectul de lege este faptul că intermediarul nu poate primi comision decât dacă are semnat fie cu vânzătorul, fie cu cumpărătorul fie cu amândoi un contract cu sau fără exclusivitate. Comision va plăti acea parte care a consimțit să semneze un contract cu intermediarul. Afirmația ”nu este legal sa-mi cereți comision” făcută uneori atât de vânzători (sunați de agenți imobiliari) nu are sens. Poți să nu fi de acord să plătești comision, nu este nici problemă. Dar dacă accepți serviciile intermediarului, atunci trebuie să plătești.

În concluzie, proiectul de lege privind organizarea activității de intermediere imobiliară aduce clarificări și ordine în domeniul imobiliar, definind categorii și reguli care să guverneze activitatea intermediarilor. Prin intermediul acestui proiect de lege, se introduc definiții clare pentru intermediarii imobiliari, se stabilesc condițiile de înregistrare în Registrul Național al Agenților Imobiliari și se precizează modul în care aceștia își pot desfășura activitatea. Să sperăm că va fi curând votată și nu va fi uitată într-un sertar cum s-a mai întâmplatr în trecut.

Una dintre modificările semnificative aduse de acest proiect de lege se referă la necesitatea înregistrării intermediarilor în Registrul Național al Agenților Imobiliari (RENAI), în urma îndeplinirii anumitor condiții, cum ar fi absolvirea unui curs și întocmirea unei polițe de răspundere civilă. Astfel, se urmărește crearea unei baze profesionale solide și reglementate în domeniul intermedierei imobiliare.

De asemenea, proiectul de lege definește mai multe categorii de intermediari imobiliari, inclusiv agenți imobiliari independenți (PFA), agenții imobiliare persoane juridice (SRL sau SA) și brokeri imobiliari, care dețin și calitatea de administratori ai unei agenții imobiliare.

În ceea ce privește relația dintre intermediarul imobiliar, vânzător și cumpărător, proiectul de lege clarifică că aceștia pot deveni clienți ai intermediarului prin semnarea unui contract de intermediere. În cazul în care nu se încheie un astfel de contract, vânzătorul sau cumpărătorul vor avea calitatea de terți în raporturile cu intermediarul.

Un aspect important introdus de proiectul de lege se referă la comisionul de intermediere imobiliară. Potrivit acestuia, intermediarul imobiliar poate primi comision doar dacă are un contract semnat cu vânzătorul, cumpărătorul sau amândoi, fie cu sau fără exclusivitate. Astfel, plata comisionului va fi efectuată de către partea care a consimțit să semneze un astfel de contract cu intermediarul.

În final, proiectul de lege privind organizarea activității de intermediere imobiliară propune reglementări care să asigure transparență și eficiență în acest domeniu, protejând interesele tuturor părților implicate în tranzacțiile imobiliare și contribuind la dezvoltarea unei piețe imobiliare funcționale și sigure.

Acest articol a fost publicat în Clientii nostri, Imobiliare Ploiesti și etichetat cu , , , , , , , . Salvează legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *