Uzufructul, Uzul, Abitația, Servitutea, Superficia

de
Uzufructul, Uzul, Abitația, Servitutea, Superficia

Uzufructul, Uzul, Abitația, Servitutea, Superficia sunt așa numitele dezmembrăminte ale dreptului de proprietate. Ele se referă la separarea sau împărțirea dreptului de proprietate asupra unui bun în componente mai mici, fiecare cu drepturi și limite specifice.
Le vom explica pe rând.

Uzufructul

  • Utilizarea Bunului: Beneficiarul uzufructului, numit uzufructuar, are dreptul să folosească bunul, să încaseze fructele sau veniturile acestuia și să beneficieze de el în limita legii.
  • Obligații: Uzufructuarul are datoria de a menține bunul în stare bună și să-l întrețină. El nu poate modifica esența bunului sau să-l vândă fără acordul proprietarului (nudul proprietar).
  • Încetarea Uzufructului: Uzufructul încetează în mod automat la sfârșitul perioadei stabilite (viager sau temporar) sau în alte situații prevăzute de lege sau acord. De asemenea, poate înceta prin evacuare, dacă uzufructuarul încalcă grav obligațiile.

Uzufructul este un concept important în dreptul civil și poate avea aplicații diverse, cum ar fi în cazul moștenirilor sau în închirierea temporară a unui bun. Detaliile specifice și regulile sunt reglementate în Codul Civil, în special în articolele 693-702 [2].


Uzufructul este un drept real de folosință și de încasare a fructelor sau veniturilor unui bun care aparține altcuiva, fără a-l deteriora sau schimba în mod fundamental. Iată câteva aspecte importante despre uzufruct:

O situație tipică de instituire a dreptului de uzufruct este aceea când părinții vând copiilor un imobil rezervându-și un drept de uzufruct viager pe toată durata vieții (părinților).

Părinții beneficiază de dreptul de a utiliza și de a obține beneficii dintr-un bun (de exemplu, chiria), fără a-i afecta proprietatea. Părinții au uzufructul asupra casei, dar nu pot vinde casa. În situația în care atât proprietarii nudei proprietăți (copii), cât și beneficiarii uzufructului (părinții) decid vânzarea imobilului, o cotă de 30% din preț revinde părinților (uzufructuarilor).

Uzul

Dreptul de uz este similar cu uzufructul, dar cu restricții mai mari asupra utilizării bunului. Uzul este unul dintre dezmembrămintele dreptului de proprietate și reprezintă dreptul de a utiliza și beneficia de un bun care aparține altcuiva, păstrându-se esența proprietății asupra acestuia. Iată o descriere mai detaliată a uzului:

  • Utilizarea Limitată: Uzul permite titularului să utilizeze bunul într-un mod specific și limitat, în concordanță cu destinația acestuia. De exemplu, un uzuar poate avea dreptul de a locui într-o casă sau de a folosi terenul pentru agricultură.
  • Beneficiile Fructelor: Uzuarul poate să colecteze și să utilizeze fructele sau veniturile produse de bun, dar nu are dreptul să vândă sau să schimbe în mod fundamental bunul în sine.
  • Durată Determinată: Uzul poate fi stabilit pe o durată determinată sau pe viață (uz viager). În cazul uzului viager, dreptul de utilizare durează până la decesul uzuarului.
  • Obligații de Întreținere: Uzuarul are responsabilitatea de a întreține bunul și de a-l conserva în starea în care l-a primit.
  • Transferabilitate Limitată: Uzul poate fi transferat altor persoane doar dacă există acordul proprietarului sau prevederi legale specifice.

Abitația

Abitația este dreptul de a locui într-un imobil pentru nevoile personale, cum ar fi locuința, chiar dacă nu sunteți proprietarul acestuia.

Abitația, în contextul dreptului de proprietate, reprezintă un dezmembrământ al acestuia. Aceasta este o formă de drept real asupra unui imobil care conferă titularului dreptul de a locui în acel imobil sau de a-i folosi fructele (utilitățile) pentru satisfacerea nevoilor sale personale sau ale familiei sale. Iată o descriere mai detaliată:

  • Limitări și Obligații: De obicei, abitația este acordată cu anumite limitări și obligații. Titularul poate locui în imobil, dar trebuie să respecte termenii acordului și să aibă grijă de proprietatea în cauză.
  • Dreptul de a utiliza Fructele (Utilitățile): În unele cazuri, abitația poate include dreptul de a utiliza fructele sau utilitățile imobilului, cum ar fi apa, căldura sau electricitatea, în scopul satisfacerii nevoilor personale sau ale familiei.
  • Durată și Încetare: Abitația poate avea o durată specifică sau poate fi pe viață (abitație viageră). Încetarea acestui drept poate fi determinată de termenul acordului sau de alte circumstanțe prevăzute de lege sau acord.

Abitația este un exemplu de cum dreptul de proprietate poate fi dezmembrat pentru a satisface diverse nevoi și interese ale persoanelor, în timp ce proprietarul păstrează controlul asupra imobilului în ansamblul său.

De remarcat că, spre deosebire de uzufructul viager, abitația viageră dă drept de locuire doar beneficiarului ei. În consecință, un beneficiar al unei abitații viagere nu poate închiria imobilul și nu poate reține chiria.

Servitutea:

Servitutea este un drept real imobiliar, principal, perpetuu și indivizibil care dezmembrează proprietatea, conferind titularului său anumite prerogative strict limitate asupra lucrului altuia.

  • Dreptul de servitute este un drept imobiliar întrucât se constituie numai în folosul și respectiv în sarcina unor imobile.
  • Servitutea este un drept perpetuu, întrucat se menține atât timp cât există cele două imobile și situația care a determinat constituirea ei.
  • Servitutea este indivizibilă, în sensul că profită intregului fond dominant și grevează, în întregime, fondului aservit.

El reprezintă o sarcina impusă asupra unui fond (teren), numit fond aservit, pentru utilitatea unui alt fond învecinat, numit fond dominant, care aparține unui alt proprietar.

De exemplu, dreptul proprietarului unui teren înfundat (fondul dominant) de a trece peste terenurile învecinate (fonduri aservite) pentru a ajunge la o cale publică reprezintă o servitute.

Dreptul de servitute poate fi limitat sau stins prin convenția proprietarilor celor două imobile.

Dreptul de servitute poate fi „de trecere cu piciorul” sau „de trecere cu orice mijloc de transport” sau „de trecere a re’elelor de utilități” etc.

  • Limitări și Obligații: Titularul servitute trebuie să respecte termenii și condițiile stabilite în acordul sau actul care a creat servitutea. De obicei, aceasta include responsabilitatea de a menține proprietatea în starea sa actuală și de a evita cauzarea de prejudicii proprietarului.
  • Durată și Încetare: Servitutea poate fi creată prin acordul părților sau prin lege și poate avea o durată specifică sau să fie perpetuă. Ea poate înceta în diverse moduri, inclusiv prin renunțarea la servitute de către titular sau prin schimbarea circumstanțelor care au determinat acordarea sa.

Servitutea este o modalitate de a asigura utilizarea eficientă a proprietăților și de a permite accesul la resurse sau utilități în beneficiul mai multor părți interesate, fără a afecta în mod semnificativ dreptul de proprietate al titularului de bază.

Explicații mai detaliate despre sevitute AICI.

Superficia

Superficia este dreptul de a construi și de a deține clădiri pe terenul altcuiva, sub rezerva plății unei redevențe.

Superficia reprezintă un dezmembrământ al dreptului de proprietate care permite o persoană (superficiarul) să utilizeze suprafața unui teren care aparține altcuiva (proprietarul) în scopul construcției, plantării, sau altor utilizări specifice. Iată o descriere mai detaliată:

  • Limitări și Obligații: Superficiarul trebuie să respecte termenii și condițiile stabilite în acordul de superficie, care pot include obligația de a plăti o redevență către proprietar sau de a menține proprietatea în stare bună.
  • Durată: Superficia poate fi înființată pentru o perioadă specifică sau poate fi perpetuă, în funcție de acordul părților. De obicei, dacă este înființată pentru o perioadă determinată, drepturile superficiarului expiră la sfârșitul acelei perioade.
  • Transferabilitate: Dreptul de superficie poate fi transferat sau vândut altor părți, sub rezerva aprobării proprietarului terenului.

Superficia este un instrument legal care permite dezvoltarea și utilizarea eficientă a terenurilor, permițând diferitelor părți să beneficieze de proprietate în funcție de necesitățile lor specifice.

Dezmembrămintele dreptului de proprietate sunt definite în legislația civilă. Acestea permit proprietarilor să ofere anumite drepturi altor persoane fără a renunța complet la proprietatea lor. Este important să se consulte Codul Civil și să se obțină asistență juridică pentru a înțelege în detaliu dezmembrămintele dreptului de proprietate într-un context specific.

Bibliografie

  1. Wikipedia – Drept de proprietate

Lasă un comentariu