Suprafața utilă versus suprafața construită

Atât la vânzarea, cât și la închirierea unui imobil, apare inevitabil referirea la suprafețe. Se vorbește de cele mai multe ori despre suprafața utilă și despre suprafața construită. Confuzia dintre cele două suprafețe este întreținută în mod intenționat. Cumpărătorul dă prețul metrului pătrat construit, în timp ce cumpărătorul vrea să plătească numai suprafața utilă.

Sa definim aceste notiuni, asa cum apar ele in Legea locuintei, Anexa nr.1:

Suprafața construită este suma suprafețelor utile ale încăperilor, logiilor, balconelor, precum și a cotei-părți din suprafețele părților comune ale clădirilor (spălătorii, uscătorii, casa scării, inclusiv anexele pentru colectarea, depozitarea și evacuarea deșeurilor menajere, casa liftului etc.), la care se adaugă suprafața aferentă pereților interiori și exteriori ai locuinței; în cazul încălzirii cu combustibil solid, se adaugă suprafața aferentă sobelor și cazanelor de baie. Nu sunt cuprinse suprafețele aferente boxelor de la subsol și ale garajelor, care pot fi prevăzute distinct.

Suprafața utilă este suprafața desfășurată din care se scade suprafața aferentă pereților. Suprafața utilă a locuinței este suma tuturor suprafețelor utile ale încăperilor. Ea cuprinde camera de zi, dormitoarele, băile, dușul, bucătăriile, spațiile de depozitare și de circulație din interiorul locuinței. Nu se cuprinde suprafața logiilor și a balconelor, pragurile golurilor de uși, ale trecerilor cu deschideri până la 1,00 m, nisele de radiatoare, precum și suprafețele ocupate de sobe și cazane de baie (câte 0,50 m2 pentru fiecare sobă și cazan de baie), în cazul în care încălzirea se face cu sobe. În cazul locuințelor duplex, rampa, mai puțin palierele, nu se cuprinde în suprafața utilă a locuinței. Uneori apare și noțiunea de suprafață utilă totală (nedefinită în Legea locuinței) ca sumă dintre suprafața utilă și suprafața logiilor și a balconelor.

Suprafața locuibilă este suprafața desfășurată a încăperilor de locuit. Ea cuprinde suprafața dormitoarelor și a camerei de zi.

Suprafața desfasurată a unei case este suma suprafețelor construite pentru toate nivelurile. Dacă imobilul are numai parter, atunci suprafața desfășurată este suprafața amprentei la sol a construcției. În cazul imobilelor cu mai multe niveluri, suprafața desfășurată este chiar suprafața construită. În acest caz, uneori, prin suprafața construită se înțelege suprafața amprentei construcției. Acest termen nu este definit de Legea locuinței.

Prin cotă-parte din parțile de folosință comună ”cota indiviză” se înțelege cota de proprietate care îi revine fiecărui apartament proprietate individuală, din proprietatea comună (casa scării, casa liftului etc.) și este înscrisă în titlul de proprietate. Suprafața construită a unui apartament include și această cota-parte.

Ce se întâmplă în piață: Vânzătorii precizează prețul metrului pătrat construit (fără să menționeze acest lucru), în timp ce cumpărătorii cred că este vorba despre metrul pătrat util. Raportul celor două suprafețe se încadrează în intervalul 1,18…1,20. Când este vorba de preț, 20% contează!

În anunțurile de prezentare din ofertele noastre, pentru apartamente, luăm de referință supfața utilă totală dar o precizam și pe care utilă. Vezi ofertele noastre cu apartamente de vânzare AICI.