Cum se împarte factura de încălzire între apartamentele unui bloc cu repartitoare

Factura de încălzire într-un bloc cu repartitoare nu se împarte doar după ce arată aparatele montate pe calorifere. Calculul pornește de la consumul total al blocului sau al scării, înregistrat de contorul de branșament.

Apoi, acest consum total se împarte în două componente: consumul comun și consumul individual. De aceea, suma plătită de fiecare apartament depinde atât de suprafața utilă, cât și de unitățile corectate înregistrate de repartitoare.

În articolul anterior am explicat că repartitorul nu este un contor de energie termică și că unitățile afișate pe aparat nu reprezintă direct Gcal, kWh sau lei. În continuare, vom vedea cum intră aceste unități în calculul facturii.

Ideea esențială este simplă: furnizorul facturează energia termică livrată la branșamentul blocului, iar prestatorul autorizat împarte apoi acest consum între apartamente. Repartitoarele ajută la această împărțire, dar nu stabilesc singure suma de plată.

Calculul pornește de la consumul total al blocului

La nivelul blocului, al scării sau al unei alte unități de calcul există un contor de branșament. Acesta măsoară energia termică livrată întregului imobil, nu fiecărui apartament în parte.

Prin urmare, furnizorul de energie termică emite factura pentru consumul total înregistrat la branșament. Ulterior, acest consum trebuie repartizat între proprietari, potrivit regulilor aplicabile imobilelor cu distribuție verticală și repartitoare de costuri.

Această etapă este foarte importantă. Factura unui apartament nu poate fi înțeleasă corect dacă este privită izolat, doar prin raportare la repartitoarele din acel apartament.

De fapt, fiecare apartament participă la împărțirea unei facturi comune. În plus, suma finală depinde atât de consumul propriu, cât și de modul în care a fost utilizată încălzirea în întregul bloc.

Cele două componente ale facturii

Factura de încălzire repartizată unui apartament are, în principiu, două componente:

1. consumul în spațiile comune;
2. consumul individual.

Consumul comun reprezintă partea din energia termică atribuită instalației comune a blocului și părților comune. Consumul individual reprezintă partea repartizată în funcție de utilizarea caloriferelor din apartamente.

Astfel, suma de plată nu este formată doar din ceea ce indică repartitoarele din apartament. Chiar dacă un proprietar folosește puțin caloriferele, el poate avea totuși de plătit o cotă de consum comun.

Această regulă poate părea neintuitivă la prima vedere. Cu toate acestea, ea are o explicație practică: instalația de încălzire a blocului funcționează ca un ansamblu, iar o parte din căldură este cedată prin conducte, coloane, subsol, casa scării sau alte elemente comune.

Ce este consumul comun

Consumul comun acoperă energia termică aferentă părților comune și instalației comune de încălzire.

În această categorie intră, de exemplu, căldura cedată de conductele din subsol, de coloanele care traversează apartamentele sau spațiile comune și, acolo unde există, de corpurile de încălzire din casa scării sau din alte spații comune.

De aceea, consumul comun nu depinde de cât de mult deschide fiecare proprietar robinetul caloriferului din apartament. El ține de existența și funcționarea instalației comune.

În plus, consumul comun se repartizează tuturor proprietarilor din unitatea de calcul, indiferent dacă apartamentul are un consum individual mare, mic sau chiar zero.

Procentul din consumul total care este considerat consum comun nu este stabilit arbitrar, ci este reglementat prin Ordinul ANRE nr. 7/2024. Acest act normativ prevede că partea de consum comun se determină ca procent din consumul total de energie termică al blocului, în funcție de luna de consum, zona climatică și gradul de deconectare al imobilului. În practică, acest procent poate varia, de regulă, între aproximativ 30% și 50% din consumul total, în funcție de condițiile concrete ale imobilului.

Această componentă explică de ce un apartament poate avea de plată o sumă la încălzire chiar și atunci când repartitoarele au înregistrat puține unități.

Cum se stabilește partea comună din consum

Partea comună se determină ca procent din consumul total de energie termică al blocului sau al scării.

Procentul aplicat nu este ales liber de proprietari pentru fiecare lună, ci se stabilește potrivit regulilor din metodologia aplicabilă. El depinde, între altele, de luna de consum, de zona de temperatură și de gradul de deconectare al imobilului.

După stabilirea consumului comun total, acesta se împarte între apartamente, de regulă proporțional cu suprafața utilă sau cota indiviză.

Astfel, un apartament mai mare va suporta o cotă mai mare din consumul comun decât un apartament mai mic. Totodată, apartamentele cu aceeași suprafață vor avea, în principiu, aceeași cotă de consum comun.

Ce este consumul individual

Consumul individual este partea din consumul total care se repartizează în funcție de caloriferele din apartamente.

Aici intervin repartitoarele. Ele înregistrează unități pentru fiecare corp de încălzire pe care sunt montate. Totuși, unitățile citite nu se folosesc întotdeauna ca atare.

În practică, valorile afișate de repartitoare sunt corectate prin factori tehnici. Acești factori țin seama, printre altele, de tipul caloriferului, de puterea lui, de modul în care repartitorul este montat și de amplasarea încăperii.

Prin urmare, calculul nu folosește doar unitățile brute citite pe aparat, ci unități corectate. Acestea sunt adunate pentru fiecare apartament și apoi comparate cu totalul unităților corectate din întregul bloc.

Cum se ajunge de la unități la lei

După ce se stabilește partea individuală a consumului total, aceasta se împarte între apartamente proporțional cu unitățile corectate.

Cu alte cuvinte, un apartament care are un număr mai mare de unități corectate (adică valorile înregistrate de repartitoare după aplicarea factorilor tehnici de corecție) va primi o parte mai mare din consumul individual al blocului. În schimb, un apartament cu puține unități corectate va primi o parte mai mică.

Valoarea unei unități nu este fixă de la o lună la alta. Ea depinde de mai mulți factori:

• consumul total înregistrat la branșament;
• procentul alocat consumului comun;
• consumul individual rămas de repartizat;
• totalul unităților corectate din toate apartamentele;
• prețul energiei termice.

De aceea, același număr de unități poate conduce la sume diferite în luni diferite. Dacă factura totală a blocului este mai mare sau dacă numărul total de unități corectate din bloc este mai mic, valoarea unei unități poate crește.

Un exemplu simplificat

Să presupunem că, într-o lună, blocul are un consum total de 10 Gcal.

Din acest consum, 40% este stabilit ca fiind consum comun. Rezultă:

• consum comun: 4 Gcal;
• consum individual: 6 Gcal.

Dacă suprafața utilă totală a blocului este de 1.900 mp, iar un apartament are 68 mp, partea sa din consumul comun se calculează proporțional cu suprafața.

În acest exemplu simplificat, apartamentul ar suporta aproximativ 3,58% din consumul comun, adică aproximativ 0,143 Gcal.

Pentru consumul individual, să presupunem că toate apartamentele din bloc au împreună 20.000 de unități corectate, iar apartamentul analizat are 1.000 de unități corectate.

Apartamentul are, așadar, 5% din totalul unităților corectate. Prin urmare, el va primi 5% din consumul individual al blocului, adică 0,300 Gcal.

În acest exemplu, consumul total repartizat apartamentului ar fi:

• consum comun: 0,143 Gcal;
• consum individual: 0,300 Gcal;
• total repartizat: 0,443 Gcal.

Abia după această etapă, consumul repartizat se transformă în lei, prin aplicarea prețului energiei termice și a eventualelor tarife de calcul.

Exemplul este simplificat, dar arată logica generală: suma finală nu rezultă doar din repartitoarele apartamentului, ci din împărțirea consumului total al blocului.

De ce suma finală nu depinde doar de apartamentul propriu

Un proprietar poate folosi prudent caloriferele și totuși poate constata că suma de plată nu scade atât de mult pe cât se aștepta.

Acest lucru se întâmplă deoarece factura este influențată de întregul sistem de calcul. Contează consumul total al blocului, consumul comun, numărul total de unități corectate, prețul energiei termice și comportamentul de consum al celorlalte apartamente.

În plus, dacă multe apartamente au consum individual foarte redus, partea comună poate avea o pondere importantă în factura fiecărui proprietar. De asemenea, valoarea unei unități individuale poate varia de la o lună la alta.

Prin urmare, repartitoarele stimulează un consum mai atent, dar nu transformă apartamentul într-o unitate complet separată de restul blocului. Sistemul rămâne unul de repartizare a unei facturi comune.

Ce trebuie reținut

Factura de încălzire într-un bloc cu repartitoare se calculează pornind de la consumul total măsurat la branșament.

Acest consum se împarte în două componente: consum comun și consum individual. Consumul comun se repartizează tuturor proprietarilor, în principal după suprafață sau cotă. Consumul individual se repartizează în funcție de unitățile corectate ale repartitoarelor.

Astfel, repartitorul nu calculează singur factura apartamentului. El furnizează date care intră într-un algoritm mai amplu de repartizare.

După ce am văzut cum se împarte factura totală a blocului, următoarea întrebare firească este de ce doi vecini, uneori cu apartamente asemănătoare, pot ajunge să plătească sume foarte diferite. Aceasta va fi tema articolului următor.

Regulile generale privind repartizarea consumurilor de energie termică în condominii sunt prevăzute în Ordinul ANRE nr. 7/2024, care aprobă regulamentul aplicabil blocurilor dotate cu repartitoare de costuri.