Despre domiciliu, reședință și rezidență

Am constatat că adesea există confuzie între termenii domiciliu, reședință și rezidență.
Pentru primii doi termeni, OUG 97/2005 dă definiții clare:

• Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele;
• Domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declară că are locuința principală;
• Reședința este adresa la care persoana fizică declară că are locuința secundară, alta decât cea de domiciliu.

Așadar, domiciliu stabil este un pleonasm, întrucât domiciliul este locuința stabilă (unică, la un moment dat). Atunci când o persoană are încheiat un contract de locație (chirie) pentru un apartament, în fapt respectiva persoană are reședința la adresa apartamentului închiriat și nu domiciliu flotant ori domiciliu temporar. Domiciliul persoanei rămâne cel trecut în cartea de identitate.

Reședința se înscrie în actul de identitate la cererea persoanei fizice care locuiește mai mult de 15 zile la adresa la care are locuința secundară. Mențiunea privind reședința se completează pe un autocolant-tip care se aplică pe cardul de identitate. Mențiunea de stabilire a reședinței se acordă pentru perioada solicitată, dar nu mai mare de un an, și are valabilitate pe timpul cât persoana locuiește în mod efectiv la adresa declarată ca reședință. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita înscrierea unei noi mențiuni de stabilire a reședinței.

Rezident este o persoană fizică care îndeplinește cel puțin una dintre următoarele condiții (art. 7 alin. (1) pct. 23 Cod fiscal):

• are domiciliul în România;
• centrul intereselor sale vitale este amplasat în România;
• este prezentă în România pentru o perioadă sau mai multe perioade ce depășesc în total 183 de zile, pe parcursul oricărui interval de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic vizat;
• este cetățean român care lucrează în străinătate, ca funcționar sau angajat al României într-un stat străin.

Reședința străinilor în altă țară decât țara de origine dă anumite drepturi solicitanților, altele decât unui simplu turist: dreptul la muncă, la asigurări sociale, de sănătate etc., în funcție de legislația fiecărei țări în parte.

Rezident este și cetățeanul străin care are dreptul de rezidență pe teritoriul României. Pentru perioade mai scurte de trei luni nu sunt necesare niciun fel de formalități (în afara de prezentarea unui act valid de identificare). Pentru perioade mai mari de trei luni, art. 7 din Directiva nr. 2004/38 a Uniunii Europene se referă la dreptul de rezidență pe termen mai mare de trei luni, care se acordă în următoarele situații:

• rezidentul prestează muncă sau o activitate independentă;
• rezidentul are suficiente resurse pentru a nu deveni o sarcină împovărătoare pentru sistemul de asigurări sociale și încheie o asigurare de sănătate în statul gazdă;
• rezidentul este înscris la o instituție publică sau privată din statul gazdă cu scopul efectuării studiilor.

Am constatat ca adesea exista confuzie intre termenii domiciliu, resedinta si rezidenta.
Pentru primii doi termeni, OUG 97/2005 da definitii clare:

• cetatenii romani nu pot avea in acelasi timp decat un singur domiciliu si/sau o singura resedinta. In cazul in care acestia detin mai multe locuinte, isi pot stabili domiciliul sau resedinta in oricare dintre ele;
• domiciliul persoanei fizice este la adresa la care aceasta declara ca are locuinta principala;
• resedinta este adresa la care persoana fizica declara ca are locuinta secundara, alta decat cea de domiciliu.

Asadar, domiciliu stabil este un pleonasm, intrucat domiciliul este locuita stabila (unica, la un momnet dat). Atunci cand o persoana are incheiat un contract de locatie (chirie) pentru un apartament, in fapt respectiva persoana are resedinta la adresa apartamentului inchiriat, si nu domiciliu flotant ori domiciliu temporar. Domiciliul persoanei ramane cel trecut in cartea de identitate.

Resedinta se inscrie in actul de identitate la cererea persoanei fizice care locuieste mai mult de 15 zile la adresa la care are locuinta secundara. Mentiunea privind resedinta se completeaza pe un autocolant-tip care se aplica pe cardul de identitate. Mentiunea de stabilire a resedintei se acorda pentru perioada solicitata, dar nu mai mare de un an, si are valabilitate pe timpul cat persoana locuieste in mod efectiv la adresa declarata ca resedinta. La expirarea acestui termen, persoana poate solicita inscrierea unei noi mentiuni de stabilire a resedintei.

Rezident este o persoana fizica care indeplineste cel putin una dintre urmatoarele conditii (art. 7 alin. (1) pct. 23 Cod fiscal):

• are domiciliul în Romania;
• centrul intereselor sale vitale este amplasat în Romania;
• este prezenta in România pentru o perioada sau mai multe perioade ce depasesc în total 183 de zile, pe parcursul oricarui interval de 12 luni consecutive, care se incheie în anul calendaristic vizat;
• este cetatean roman care lucreaza in strainatate, ca functionar sau angajat al Romaniei intr-un stat strain.

Resedinta strainilor in alta tara decat țara de origine da anumite drepturi solicitantilor, altele decat unui simplu turist: dreptul la munca, la asigurari sociale, de sanatate etc., in functie de legislatia fiecarei tari in parte

Rezindent este si cetateanul strain care are dreptul de rezindenta pe teritoriul Romaniei. Pentru perioade mai scurte de trei luni nu sunt necesare niciun fel de formalitati (in afara de prezentarea unui act valid de identificare). Pentru perioade mai mari de trei luni, Art.7 din Directiva nr. 2004/38 a Uniunii Europene se refera la dreptul de rezidenta pe termen mai mare de trei luni, care se acorda in urmatoarele situatii:

• rezidentul presteaza munca sau o activitate independenta;
• rezidentul are suficiente resuse pentru a nu deveni o sarcina impovaratoare pentru sistemul de asigurari sociale si incheie o asigurare de sanatate in statul gazda;
• rezidentul este inscris la o institutie publica sau privata din statul gazda cu scopul efectuarii studiilor.