Trei motive pentru declararea pretului real in tranzactiile imobiliare

Un risc prea mareSunt voci in piata imobiliara care afirma ca in mai mult de jumatate dintre tranzactiile imobiliare nu se declara pretul real pentru a se diminua onorariul notarului si impozitul statului. Celor mai multi dintre cei implicati intr-un asemenea proces de vanzare li se pare ca aceasta este singura consecinta a nedeclararii pretului real. Va voi prezenta in continuare trei situatii reale in care declararea unui pret

mai mic sau mai mare decat cel real a avut sau ar fi putut sa aiba consecinte foarte neplacute.

1. In urma cu cativa ani am intermediat vanzare unui apartament obisnuit. Totul a decurs ca la carte, respectandu-se algoritmul impus de un comportament prudent: s-a cerut extras de carte funciara, certificat fiscal, adeverinta de la asociatia de proprietari etc. La cateva luni dupa semnarea contractului, cumparatorul se trezeste implicat intr-un proces deoarece, cu doi ani inaintea vanzarii, acelasi apartament fusese promis intr-o “chitanta de mana” unui alt cetatean, care nu mai venise la termenul convenit cu restul pretului. Procesul a durat mai bine de doi ani si l-a costat pe cumparatorul de buna credinta cateva sute bune de euro. Sigur, ar fi putut sa solicite plata de la cel care a pierdul procesul, dar ar fi insemnat un alt proces (de executare), alti bani si alti nervi. A ales raul cel mai mic.

Ce s-ar fi intamplat daca instanta ar fi dat castig de cauza primului cumparator, iar cel de-al doilea ar fi declarat un pret derizoriu in contractul sau de vanzare-cumparare? Ar fi primit de la cel ce l-a inselat suma pe care declarase ca a primit-o si nu ar fi avut nicio cale sa-si recupereze toti banii pe care i-a platit pe apartament.

2. Un alt caz: un apartament face obiectul unui antecontract, urmand ca restul pretului sa fie platit de o banca, de la care cumparatorul urma sa ceara credit. Titlul de prorietate era un contract de vanzare-cumparare semnat cu sapte ani in urma. Juristul bancii a apreciat ca pretul declarat in acel contract este “neserios”, sub grila minimala a notarilor valabila la data tranzactionarii. Acesta a fost motivul pentru care cumparatorul nu a primit credit si vanzarea nu s-a mai realizat. Iata ca si dupa sapte ani pot aparea efecte ale unei declaratii incorecte.

3. Sunt destul de multi cumparatori care se gandesc ca pot sa pacaleasca banca pentru a-si cumpara o case cu credit ceradu-i vanzatorului sa declare ca aprimit o suma mai mare decat primeste efectiv. De exemplu, daca pretul corect convenit intre parti este de 40000 Euro, ei se inteleg sa semneze un anecontract in care sa declare ca s-a platit o arvuna de 15000 Euro, dar de fapt cumparatorul sa plateasca si vanzatorul sa primeasca numai 5000 Euro. Ce s-ar intampla daca banca nu acorda credit cumparatorului? Veti spune ca, daca vanzarea nu se finalizeaza din vina cumparatorului, acest pierde arvuna platita si cumparatorul ramane cu cei 5000 Euro. Ei, nu-i chiar asa. Caumparatorul se poate adresa instantei de judecata cerand macar o parte a arvunei platite inapoi. 15000 Euro este o suma mare si instanta ar putea-o incadra la “imbogatire fara justa cauza” si sa decida restituirea unei suma mai mari de 5000 Euro. Cum iese vanzatorul din povestea asta? Si batut si cu banii luati, spune o vorba din popor. Unde este izvorul acestei situatii? Ce ar fi trebuit sa nu accepte vanzatorul? Ei da, sa nu accepte sa declare, la presiunile cumparatorului, un pret mai mare decat cel real.

Share
This entry was posted in Juridice, Povesti Imobiliare and tagged , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *