Preţul de vânzare al pădurilor, mai mic de trei ori faţă de “preţul de grilă” al notarilor

Pretul padurilor

De multe ori piaţa (şi viaţa) o ia înaintea legilor. Aşa se întâmplă acum în privinţa preţurilor de tranzacţionare al terenurilor agricole extravilane şi al pădurilor: preţul real de vânzare este mai

mic, şi uneori mult mai mic, decât cel pe care notarii îl iau în considerare atunci când calculează impozitul şi propriul onorariu. Legea spune că atât impozitul cât şi onorariul notarului se calculează ca procent (progresiv) din preţul declarat de părţi, cu condiţia ca acesta să nu fie mai mic decât cel din grila notarilor, caz în care se ia în calcul preţul din grilă. Grila de preţuri a notarilor este o lucrare de evaluare, comandată anual de Camera Notarilor Publici în care se menţionează preţul mediu al imobilelor dintr-o anumită localitate

sau zonă. În cazul apartamentelor sau caselor, aceste preţuri “de grila” sunt, de regulă, mai mici decât preţul de piaţă, motiv pentru care părţile (vânzătorul şi cumpărătorul) decid adesea să declare un preţ mai mic, ca să plătească mai puţin (şi unul, şi celălalt).

În cazul terenurilor agricole şi al pădurilor, lucrurile sunt inversate, preţul real de vânzare este mai mic decât cel de grila. În cazul care m-a inspirat să scriu aceste rânduri a fost de trei ori mai mic şi, cum preţul real era un pic mai mare de 100000 euro, taxele şi impozitul au fost cu câteva mii de euro mai mari decât ar fi trebuit să fie luând în considerare preţul real de vânzare.

Înainte a “bate palma”, vânzătorul şi cumpărătorul unui teren agricol extravilan trebuie să se informeze la notar cât îi costă pe fiecare şi numai apoi să decidă încheierea actului de vânzare. Altfel, riscă să strice înţelegerea în faţa notarului.

Share
This entry was posted in Fiscalitate and tagged , , , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *