După 20 de ani

Logo_aniversare_20Recent, Equinox a împlinit 20 de ani de activitate imobiliară. Aş putea face multe comentarii despre schimbările pe care le-am constatat în acesta lungă periodă de timp. Mă voi referi doar la două: schimbările de ordin tehnic şi cele ţin de educarea pietei, de relaţia clinent-intermediar. Mijlocele tehnice folosite în urumă cu 20 de ani nici nu pot fi comparate cu cele de astăzi. Voi menţiona doar câteva: Nu existau telefoane mobile, internetul folosea dial-up, adică viteze de sute de ori mai mici decât astăzi. Nu existau portaluri imobiliare şi ncio agenţie imobiliară (cel puţin dintre cele aflate în Ploieşti) nu avea site de prezentare a ofertelor. Cel mai important canal de marketing era ziarul Raid, în care nicio agenţie nu-şi publica anunturile declinându-şi identitatea. Anunţurile agenţiilor erau amestecate cu cele ale proprietarilor.
Acum, daca se opreşte net-ul, într-o agenţie imobiliară toata lumea şomeajă. Acum 20 de ani, era o stare normală sp nu ai net.

Nu la fel de mari sunt schimbările în zona relaţiilor umane. Menţionez aici, ca pe un lucru bun, creşterea semnificativă a numărului agenţiilor care semnează contracte cu clienţii lor. Aş zice că aceasta a devenit regula, de la care există abateri, mai mici sau mai mari, de la agenţie la agenţie. Ce nu s-a schimbat aproape deloc este percepţia publicului la adresa serviciilor agenţiilor imobiliare. Nu numai din vina lor, nu s-a impus un sistem de reprezentare exclusivă, care ar fi soluţia de dorit, preponderentă Occident. Imobiliarele sunt domeniul din economie încă nereglementat de o lege specială. Există legea notarilor, legea avocaţilor, a contabilităţii, a arhitecţilor etc. Nu există o lege care să reglementeze piaţa imobiliară. Încă aud prea des clienţi care se adresează agenţiei cu solicitare de servicii (fie ca au ceva de vânzare, fie ca vor să cumpere/închirieze ceva) şi, atunci când li se spune care este preţul serviciilor întrebă “eu trebuie să plătesc?”. Am scis în urmă cu câţiva ani, pe blogul agenţiei, un articol intitul Cine plăteşte comisionul agenţiei imobiliare (vezi AICI şi AICI).

Recent, un cititor al blogului, după ce a citi acest articol, imi trimite următorul mesaj-întrebare:

Au fost la vizionarea apartamentului meu o familie (soţ+soţie)+socrul soţului împreună cu agentul. (Agentul are cheie, eu nu am fost de faţă). Contractul de comision cu agentia l-a semnat soţul meu. Ulterior, socrul face rost de numărul meu de telefon, mă contactează şi-mi spune că doreşte să cumpere apartamentul dar “să sară peste agenţie”. Cum procedez? Având în vedere că şi eu am un contract semnat cu agenţia respectivă, iar socrul cu ginerele nu sunt rude de gr I, II etc, suntem în legalitate pentru a efectua tranzacţia?

O doamnă mă întreabă pe mine, moderator de blog imobiliar, după ce imi citeşte articolul, cum să facă “să sară” agenţia. Asta după ce a semnat un contract cu o agenţie, i-a dat cheile apartamentului, ca să nu se ostenească cu vizite la orice oră, cu clienţi care, în marea lor majoritate, nu au bani suficineţi.

Nu este aceasta o dovandă de netăgătuit că în domeniul educării pieţei imobiliare nu s-au făcut progrese prea mari?
Am dat un exemplu de beneficiar de servicii imobiliare. Aş putea da exemple ţi de agenţii care nu işi onorează breasla. Nu vreu sa fiu partinitor, dar critica agenţiilor are cine să o facă.
Mă aşteptam că în aceşti mulţi ani de după `89 să se fi ajuns măcar la concluzia că serviciile imobiliare sunt necesare (cel puţin unora) şi că nu sunt impuse de nimeni, nu sunt obligatorii. Vrei sa benficieze de ele, le ceri şi le plăteşti. Nu vrei, este loc pe piata cât cuprinde, portalurile nou aparute sunt centrate pe servicii care să evite nevoia unui intermediar.

Share
This entry was posted in Clientii nostri, Imobiliare Ploiesti and tagged , . Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *