Despre intermediere si reprezentare in imobiliare

Exista de ceva vreme o campanie sustinuta de francizele imobiliare pentru promovarea sistemului de reprezentare exclusiva in tranzactiile imobiliare. Pionierul a fost Remax, care a inceput acesta campanie in urma cu vreo 2-3 ani. Acum au intrat in “club” si alte agentii care “canta” aceeasi partitura. Si agentia noastra a fost fan-ul acestei idei in urma cu vreo sapte-opt ani si am lucrat cativa ani buni in acest regim de exclusivitate, adica reprezentam numai vanzatorul si eram platiti numai de el. Am constatat insa ca mergeam impotriva curentului. Toti competitorii nostri lucrau ca intermediari. Am fost nemultumit la acea vreme, dar , cu timpul a trebuit sa accept regulile impuse de piata.

Acum cred ca piata isi creeaza singura regulile de care are nevoie. Important este ca aceste reguli sa fie bine cunoscute de toate partile, si de prestatorii de servicii imobiliare, si de consumatorii acestor servicii. Daca sunt atat de multi vanzatori care nu doresc reprezentarea exclusiva, de ce am impune-o cu forta. Oricum acest lucru nu ar fi posibil. Agentii nostri trebuie sa scoata la bataie artileria grea pentru a-i convinge pe multi dintre ei ca putem sa le oferim servicii de calitate si ca un comision de 1-2% este o plata meritata, in situatia in care avem succes si le aducem un cumparator.

Chiar nu cred ca in acest moment exista in piata un numar semnificativ de proprietari care sa fie de acord sa plateasca un comision de 5-6% cat se solicita la reprezentarea exclusiva. Nu spun ca nu sunt si din acestia, nu spun ca nu este benefic un astfel de sistem in imobiliare. Spun doar ca va dura foarte mult pana se va ajunge sa fie folosit pe scara larga. Va fi ca si cu democratia prognozata de Brucan, ne vor trebui zeci de ani. Pentru democratie nu au fost suficienti douazeci.

Am citit recent o pledoarie a lui Daniel DOBRE pe blogul sau in favoarea reprezentarii exclusive. Este o imagine idilica a relatiei vanzator-cumparator-agentie, in care toata lumea este fericita: vanzatorul pentru ca vinde la cel mai bun pret, repede si fara bataie de cap, cumparatorul pentru ca nu plateste comision agentiei si i se ofera totul pe gratis, iar agentia pentru ca are siguranta incasarii comisionului. Parca ceva nu se potriveste. Pentru ca, de fapt, nimic nu este gratis. Cum poate crede un cumparator ca o sumendenie de agenti il vor plimba saptamani si luni in sir, la zeci de imobile, si nu va plati in niciun fel? Cum poate avea liniste agentia ca-si va incasa comisionul daca, la sfarsitul perioadei de exclusivitate, imobilul nu s-a vandut? Pai daca este o agentie de profesioniti, isi va alege sa lucreze numai pentru imobile corect pozitionate in piata in privinta pretului, vor raspunde fanii. De parca este pe alese. Te roaga proprietarii sa-ti dea exclusivitate cand sunt zeci de agentii (in provincie ceva mai putine) care ii spun ca nu-i cer niciun comision! Nu mai vorbesc de faptul ca, la temelia sistemului, sta prezumtia ca intre cele doua agentii, cea a vanzatorului si cea a cumparatorului, exista o relatie contractuala corecta, care sa garanteze impartirea comisionului platit de vanzator. Teoria este frumoasa, dar practica ne omoara.

Nu vreau sa-i descurajez pe cei care vor sa adopte acum sistemul reprezentarii exclusive. Si eu ii recunosc unele avantaje. Mi-as dori insa ca lucrurile sa evolueze natural, fara exagerari ca cele din articolul lui Daniel Dobre. Ii doresc succes. Cred in puterea exemplului. Piata americana ne arata ca exista loc pentru toata lumea si pentru toate sistemele, inclusiv FSBO (adica fara serviciile agentiilor).

Share
This entry was posted in Imobiliare Ploiesti, Mediul de Afaceri. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *